„Camera copilului meu arată ca după o tornadă. Totul este împrăştiat peste tot, iar când îl rog să facă ordine fie mă ignoră fie le îngrămădeşte care încotro!”. Vă sună cunoscut? Dacă da, nu sunteţi singurii care se luptă cu acestă problemă de educaţie a copiilor. O mulţime de părinţi se confruntă cu educaţia copiilor când este vorba despre curăţenie. Este destul de frustrant pentru un părinte să vadă că orice ar face sau orice ar spune, copilul nu vrea să aibă grijă de spaţiul său. Ce e de făcut?

Înainte de a face orice, analizaţi puţin situaţia. Pe lângă lipsa curăţeniei din camera lui, copilul are şi note proaste la şcoală, se plâng de el profesorii sau colegii, nu este atent la clasă? Dacă DA, atunci este cazul să luaţi legătura cu medicul pediatru pentru a fi siguri că nu există nici o problemă de sănătate sau tulburare mentală. Dacă răspunsul este NU, atunci aceste sfaturi sunt pentru voi.
 
1. De ce nu-şi fac copiii curat în cameră?
De multe ori copiii nu fac curăţenie pentru că, în mintea lor, este tot timpul altceva mult mai interesant de făcut. Mai bine joacă ceva pe calculator sau vorbeşte cu prietenii pe e-mail, pe SMS sau chat. Sau poate vrea să se uite la televizor. Pentru ei, curăţenia nu este ceva distractiv şi de ce ar pierde timpul făcând curăţenie în loc să facă ceva distractiv.

Unele refuzuri sunt legate de faptul că nu sunt suficient de motivaţi sau duc o luptă interioară care îi face să forţeze nota, să testeze limitele părinţilor. Cu cât încercaţi să-i controlaţi mai mult, cu cât încercaţi să-i forţaţi să facă ordine, cu atât mai mult vor da înapoi şi vor refuza.

Deşi este frustrant pentru părinţi să se vadă neînţeleşi, n-ar trebui să luaţi personal acest refuz. Mai toţi copiii trec printr-o perioadă de “dezordine şi haos” în camera lor. Iar asta nu are a face cu calităţile voastre de părinţi. Este alegerea lor.
 
2. Când e cazul să o laşi baltă şi când trebuie să iei măsuri?
În unele cazuri este mult mai indicat să o lăsaţi baltă decât să începeţi un scandal monstru pe această temă. Dacă vrea să stea în mizerie, n-are decât. Este alegerea lui. Dacă însă nu este doar camera lui sau când mizeria ţine deja de siguranţa sănătăţii familiei, atunci trebuie să iei măsuri.

Iată câteva tactici pe care este indicat să le urmăreşti:

1. Împarte şi cucereşte!
Împărţiţi camera copilului pe segmente şi în fiecare zi copilul trebuie să cureţe câte un segment. Sau se poate concentra doar pe un anumită categorie: într-o zi hainele, într-o zi gunoiul, într-o zi jucăriile etc. Când par a fi mai puţine lucruri de făcut, eşti mai motivat să te apuci de treabă decât dacă ai mai multe.
Dacă vă puneţi în locul copiilor s-ar putea să vă daţi seama că este foarte posibil ca ei să nu ştie, de fapt, cu ce să înceapă.

2. Dă o mână de ajutor!
În funcţie de vârsta copilului, puteţi sta 15-30 de minute în camera lui pentru a-l ajuta să se organizeze. Îl puteţi învăţa cum să ia hainele de jos, cum să le împacheteze, cum să le aranjeze în dulap. Copiii nu ştiu tot timpul ce le ceri sau nu ştiu cum să facă ceea ce le ceri, aşa că e chiar indicat să le arătaţi. În plus, copilul va avea un model demn de urmat. Şi, deci, acum ai oportunitatea să le transmiţi mesajul că poate fi distractiv să-ţi faci curăţenie în cameră. Că nu e o corvoadă, ci ceva necesar.

3. Nu te transforma în martir!
O mână de ajutor nu înseamnă să faceţi curat în locul copilului. Mai ales dacă este suficient de mare să facă aceste lucruri şi singur. Dacă începeţi să faceţi curăţenie în locul copilului acest lucru se va transforma într-o sabie cu două tăişuri. În primul rând îi puteţi transmite copilului mesajul că el nu este în stare să facă curat. Iar în al doilea rând copilul se va obişnui şi va deveni şi mai îndârjit în a refuza să facă curăţenie pentru că ştie că la un moment dat, de “nervi” veţi face curat în locul lui. Copiii ajunşi la vârsta gimnaziului sunt suficient de mari pentru a putea să-şi facă singuri curat în cameră.

4. Foloseşte-te de consecinţe
O modalitate de a-l face pe copil să îşi cureţe camera este să-i opriţi privilegiile până când îşi duce sarcina la îndeplinire. Dacă aţi hotărât că azi toate hainele trebuie să fie ori în dulap, ori la maşina de spălat şi dacă nu face rămâne fără calculator, trebuie să fiţi fermi pe poziţie. Nu a strâns hainele, nu are calculator! Puteţi stabili sarcini săptămânale pe care le are de făcut. Nu le face până la sfârşitul săptămânii, nu are weekend. Un sistem bine pus la punct de recompense şi consecinţe îi poate face pe copii să fie mai responsabili.

Meseria de părinte implică să-i daţi copilului posibilitatea da a-şi dezvolta anumite abilităţi, să-l îndrumaţi şi să-l ghidaţi, nu să faceţi lucruri în locul lui. Asta presupune că nu-i permiţi să aibă acces la oportunităţile de a învăţa. Mai apoi, copiiii, având aceste abilităţi, iau nişte decizii, fac nişte alegeri. Acele decizii trebuie să aibă urmări. Alegerea lor, bună sau rea, trebuie să aibă, după caz, consecinţe sau recompense.

GALERIE FOTO